Motto: “…lucrurile stau de o mie de ori mai bine decît par…”  – spunea un erudit prieten de-al meu. 

Nu bănuiam că mă voi simţi aşa de bine acasă…n-am simţit deloc acel proverbial ‘dor de casă’ nicăieri pe unde m-a azvârlit soarta, dar acum parcă îi înţeleg pe cei ce pun mare preţ pe acest sentiment…Săptămîna trecută am fost in burg-ul meu iubit şi drag, la Oradea – să-mi văd familia…eram foarte nerăbdător să ajung acasă, aşa că nu am prea fost atent la drum (shame on me!)…Oraşul este liniştit, destul de curat, se dezvoltă dinamic, oamenii par să aibă motive de satisfacţie şi bucurii. Nimeni nu se loveşte de tine pe stradă, lumea nu se înghesuie, nu am auzit pe nimeni înjurînd la volan…toţi îşi văd de treabă. E60…drumul european…impecabil! Aţi fost pe acolo recent? In drum spre Bucureşti am observat un fenomen ciudat…cu cît mă apropiam de capitală cu atît mai incomod şi nesigur a devenit traficul in oraşe…la Cluj deja auzeam claxoane nerăbdătoare, la Tîrgu Mureş m-au depăşit unii periculos de neregulamentar, la Braşov deja eram nevoit să ţip la netrebnici…după asta urma din nou o porţiune minunată prin munţi…drumul e bun, aerul e curat şi caşcavalul afumat a foarte gustos. M-am liniştit un pic…La Băneasa deja nu mai înţelegeam nimic…pînă în centru am încărunţit. Mă întrebam de ce sunt oare aşa disperaţi? UNDE vor să fie primii???!!! DE CE SE GRĂBESC COPROFAGII ĂŞTIA RĂNIŢI ÎN PSIHIC???!!! Sunt ca spermuţele care intră in cursa nobilă a facerii…toţi vor să ajungă primii…Eleganţa si grija pentru celălalt…Chiar aşa de greu să fie? Articulaţi-vă, iubiţi-vă şi nu vă lăsaţi păcăliţi!