Motto: … mă lamentez pentru că gîndesc şi gîndesc pentru că-mi pasă  

Vorbeam mai jos cît de important este să fii cu ochii in patru cînd semnezi orice fel de contract sau angajament. Întotdeauna cel ce te semnează cîştigă din tine. Aşa este peste tot, e o convenţie despre care ştim cu toţii.. Citiţi orice fel de contract sau angajament cu mare atenţie de mai multe ori. Nu vă temeţi să puneţi intrebări. Dacă ei vă vor cu adevărat vă vor răspunde. Cel mai bun lucru este să consultaţi un avocat  sau o companie specializată în management/impresariat şi consultanţă artistică – alta decît cea cu care urmează să semnaţi - înainte de semnarea acestuia. Gîndiţi-vă bine la clauzele care v-ar proteja şi mai mult în timpul derulării contractului şi fără prea multe scrupule dar realist şi cu bun simţ  cereţi să fie introduse. Sfătuindu-vă cu oameni avizaţi, reduceţi substanţial cantitatea de disperare, de decepţie şi de angoasă, atît de frecvent întîlnite în cariera oricăruia dintre noi. Un lucru ce nu trebuie trecut nicicînd cu vederea este curajul fiecăruia de a spune NU celor care in ciuda promisiunilor şi a vorbelor mari sunt compromişi într-un fel sau altul. Fiţi duri! Dacă aveţi cea mai mică îndoială in privinţa credibilităţii acestor persoane, nu ezitaţi nici o clipă să-i refuzaţi. Că de fapt e vorba de cariera voastră, numai în voi înşivă vă puteţi increde. Aveţi grijă de voi!Şi încă ceva: nu încetaţi niciodată să cultivaţi idea de comunitate şi de breaslă, căci numai prin această apartenenţă vă puteţi găsi confortul, echilibrul şi siguranţa, de care generaţia mea nu a avut parte şi a cărei absenţa a resimţit-o întotdeauna. LA MULŢI ANI! Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi nu vă lăsaţi păcăliţi!

Motto: … mă lamentez pentru că gîndesc şi gîndesc pentru că-mi pasă

Mă bucur să văd explozia de oferte din industria muzicală de la noi – dacă putem vorbi de aşa ceva deocamdată. E un început stufos, ca toate de fapt…

Stau şi mă gîndesc… de ce merge treaba invers, totuşi? Ştiu, nu există bani, nu există corectitudine în promovare. Ştiu că sunt unii ţepari, ieftini şi amatori, ştiu şi de cîteva “bisericuţe” ermetic închise, ştiu de relaţii obscure… ştiu. Aceste lucruri însă există peste tot in lume, regulile de joc sunt identice, eventual proporţiile diferă. Chiar credeţi că numai aceste lucruri sunt obstacolele pentru cariera voastră?

Există reguli nescrise al acestui “business” în care mă mişc, reguli pe care le-am învăţat singur, aşa din mers. Respectînd acestea poţi să-ţi clădeşti reputaţia şi credibilitatea, două lucruri indispensabile pentru o carieră artistică.

În “showbusiness” sunt trei minciuni de fond, din care derivă celelalte:1-      Staţi liniştiţi băieţi, vă trimitem noi banii prin poştă …!!! Oooohhh…2-      Colega, piesa ta e cea mai frumoasă …!!! Eeeehhh…3-      Lăsaţi băieţi, o scoatem noi la mixaj …!!! Uuuuhhh…Aşa e că par cunoscute? Dacă nu vreţi să cădeţi victimele acestor lucruri, trebuie să fiţi cu ochii in patru. E o junglă acolo afară, plină de capcane. Dacă tot trebuie să intraţi într-o capcană, aveţi grijă măcar să fie întinsă de un profesionist, care ştie exact că numai atunci câştigă pe seama voastră, dacă vouă vă merge bine. Mai vorbim despre aceste lucruri…

Crăciun Fericit! Chanukah Sameach! Boldog Karácsonyt! 

Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi nu vă lăsaţi păcăliţi!

Motto: … individul compune societatea – cel puţin, pînă cînd  societatea îl descompune pe individ…  

Nu sunt eu celebru datorită vreunui interes pentru politica din România, ba din contră… mă amuză din cînd în cînd – sau mai ştii? Nonconformismul meu înnăscut mă face să creez eu conjuncturi, dar în nici un caz să devin om de conjunctură. Vreau să-mi iau în serios rolul de ŞEF ai celor care conduc aici, pentru că la urma urmei mie, POPORULUI sunt ei datori cu explicaţii, nu? Ce idealist şi naiv sunt, vă puteţi întreba… Da, pentru aşa ceva sunt eu celebru şi sunt mîndru de asta. Eu sunt cel ce se plimbă pe ape, eu sunt cel ce vindecă bolile, eu vorbesc pe limba păsărilor, eu administrez sentimentele şi emoţiile. EU ÎMI MÂNUIESC SINGUR LIBERTATEA ! Sunt norocos că pot s-o fac. Nu e minunat? Nu cred în graniţe, în paşapoarte, nu cred în organizările statale şi nu cred în naţionalitate. Cred în expansiunea conştiinţei, cred în puterea individului, cred în opţiune, cred în sinea mea.Mult timp credeam că scopul existenţei umane se glorifică într-o conştiinţă avansată, dar cu cât intru mai mult în miezul lucrurilor îmi dau seama că mult mai important este să împărtăşim tot ce învăţăm, experimentăm şi astfel să ajutăm. E în regulă, vă puteţi întreba pe bună dreptate, oare de ce scriu eu astfel de lucruri? Vroiam să vă arăt ce simplu este să ne folosim resursele proprii pentru a ne mînui singuri soarta, indiferent că sunteţi sau nu de acord cu cele scrise mai sus, nu conţinutul părerilor contează neapărat ci asumarea lor întocmai cu credinţă şi demnitate. Astfel putem elimina riscul să fim uneltele unei doctrine sau interese fără să ne dăm seama. Astfel putem rămîne NECOMPROMIŞI şi credibili. Ce ziceţi ? Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi nu vă lăsaţi păcăliţi!

Un Minereu Jun porneşte la plimbare prin adîncurile scoarţei. Curios, vesel, însetat de cunoaştere, prietenos şi nealterat… are întrebări existenţiale şi nelămuriri de identitate. De asta se şi  bucură cînd se întîlneşte cu zăcăminte şi elemente mai experimentate şi mature. Odată s-a întîlnit cu Sulful – ţanţoş, sănătos şi verde. Burtos, arogant şi puţea îngrozitor, o fi şi ăsta vreun şef… “Frumos e verdele tău, dom’le Sulf!” – “Da, mă’ băiatule, sunt mai frumos ca tine!” se înfoia Sulful în timp ce îşî sugea dinţii cariaţi şi Minereul Jun căuta să-şi astupe nările. “Aşa să fie treaba?” se întreabă junul. Se întîlneşte cu Bronzul. “Vai ce patină frumoasă aveţi! Pot să vă ating!” – “Ceee? Tu nu vezi că semăn cu aurul? Tu eşti ciudat că străluceşti… nu eşti de-al nostru!” Junul Minereu se pune pe gînduri, ceva nu e în regulă aici… Prompt îi vine ideea să se ducă la Aur pentru sfat. La poarta palatului însă Minereul Jun este oprit de gardianul Fier şi după o sfădălie freudiană se trezeşte cu un şut in cur: ”Nu poţi deranja şeful cu tîmpenii de astea… hai, valea!”Uimit, umilit, trist şi nelămurit junul Minereu este pe cale să se resemneze… dintr-o dată îi iese în cale Bunicuţa Cărbune. “Bunicuţo, vorbeşte-mi! Ce sunt eu de fapt?”. “Junule mîndru şi fumos… eşti ceea ce crezi că eşti. Tu eşti un diamant strălucit…”Îi căzu faţa Minereului Jun şi a mai trecut o grămadă de timp pînă a crezut şi el că-i Diamant. Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi nu vă lăsaţi păcăliţi!

Motto: “…lucrurile stau de o mie de ori mai bine decît par…”  – spunea un erudit prieten de-al meu. 

Nu bănuiam că mă voi simţi aşa de bine acasă…n-am simţit deloc acel proverbial ‘dor de casă’ nicăieri pe unde m-a azvârlit soarta, dar acum parcă îi înţeleg pe cei ce pun mare preţ pe acest sentiment…Săptămîna trecută am fost in burg-ul meu iubit şi drag, la Oradea – să-mi văd familia…eram foarte nerăbdător să ajung acasă, aşa că nu am prea fost atent la drum (shame on me!)…Oraşul este liniştit, destul de curat, se dezvoltă dinamic, oamenii par să aibă motive de satisfacţie şi bucurii. Nimeni nu se loveşte de tine pe stradă, lumea nu se înghesuie, nu am auzit pe nimeni înjurînd la volan…toţi îşi văd de treabă. E60…drumul european…impecabil! Aţi fost pe acolo recent? In drum spre Bucureşti am observat un fenomen ciudat…cu cît mă apropiam de capitală cu atît mai incomod şi nesigur a devenit traficul in oraşe…la Cluj deja auzeam claxoane nerăbdătoare, la Tîrgu Mureş m-au depăşit unii periculos de neregulamentar, la Braşov deja eram nevoit să ţip la netrebnici…după asta urma din nou o porţiune minunată prin munţi…drumul e bun, aerul e curat şi caşcavalul afumat a foarte gustos. M-am liniştit un pic…La Băneasa deja nu mai înţelegeam nimic…pînă în centru am încărunţit. Mă întrebam de ce sunt oare aşa disperaţi? UNDE vor să fie primii???!!! DE CE SE GRĂBESC COPROFAGII ĂŞTIA RĂNIŢI ÎN PSIHIC???!!! Sunt ca spermuţele care intră in cursa nobilă a facerii…toţi vor să ajungă primii…Eleganţa si grija pentru celălalt…Chiar aşa de greu să fie? Articulaţi-vă, iubiţi-vă şi nu vă lăsaţi păcăliţi!

Îţi deschid din nou cîteva pagini din colecţia mea personală de ‚exerciţii existenţiale’, fii demn şi dizolvă-te în frumoasele tale speranţe. Get up and kick some butt!!! Cea mai bună metodă de a-ţi prezice viitorul este să ţi-l creezi…; îngrijeşte-te mai mult de ceea ce îţi iese din gură şi mai puţin de ceea ce intră…; cu cît crezi mai mult în vocea din interior, cu atît mai bine vei înţelege sunetele exteriorului…; orice plan născocit în grabă e o prostie…; nu moartea este cea mai mare pierdere din viaţă, ci ceea ce moare în noi în timpul vieţii…; peştera în care ţie frică să intri ascunde comoara ta…; entuziasmul este un soi de credinţă căreia i s-a dat foc…; orice călătorie de mii de mile începe cu un singur pas… (proverb chinezesc); dorinţa poţi s-o purifici, s-o idolatrizezi, dar nu ai nici un drept s-o extermini…; cel mai inspirat mod de a te ajuta este să-ţi găseşti un prieten…; viaţa ta se extinde în proporţia curajului tău…; ceea ce se află în urma noastră sau în faţa noastră sunt irelevante în comparaţie cu ceea ce se află în noi…; viitorul tău depinde de multe lucruri, dar cel mai mult depinde de tine însuţi…; toţi ca să ajungă unde sunt acum au trebuit să pornească de unde au fost…; orice ai fi, fii unul bun… (Abe Lincoln); nu este greu să fii bun din cînd în cînd, greu e să fii bun în fiecare zi…; nu judeca zilele după ‚recolta culeasă’, ci după ‚sămînţa pusă’…; speranţa este o pasiune pentru posibil…Nu te lăsa păcălit!!!